În toate povestile de dragoste exista intotdeauna ceva care ne apropie de eternitate si de esenta vietii, pentru ca povestile de dragoste contin toate tainele lumii. Ce se intâmpla insa atunci când timiditatea impiedica o dragoste adolescentina sa infloreasca?

copii_indragostiti_1224522481.jpg Prietenia este cel mai de pret bun al omului. Fara prietenie nu e dragoste, fara dragoste nu e prietenie.

Nu poti sa faci vreun rau când ai doar dragoste in suflet.


Rosaturkey.jpg
În dragoste, si victimele sunt pasagere, si juramintele.


GALA GALACTION
:Gala_Galaction.gif

http://www.romlit.ro/gala_galaction

http://www.intelepciune.ro/Gala_Galaction_477_citate_celebre_maxime_cugetari.html

http://proscris.110mb.com/Ps03-04/Croh2.htm#Ste

http://www.studentie.ro/campus/GALA_GALACTION/c-138-a-11432

http://www.poezie.ro/index.php/article/1755031/Valeriu_Anania_despre_Anton_Holban,_Gala_Galaction,_Lucian_Blaga,_Marin_Preda








De la noi la Cladova
de Gala Galaction
Ipostaze ale iubirii
.Gala Galaction (pseudonimul literar al lui Grigore Pişculescu, n.16 aprilie1879 Didesti-Teleorman d.8 martie 1961,Bucuresti) a fost un scriitor, preot ortodox,profesor de teologie român)
Tema nuvelei este iubirea, o iubire nebună , declanşatoare de evenimente.
Titlul “ De la noi la Cladova” reprezintă spaţiul în care are loc desfăşurarea unor suspine şi zbuciumuri .
Ipostazele iubirii intalnite in textul "De la noi la Cladova" sunt urmatoarele :
  • Iubirea ca miracol
  • Iubirea ca fatalitate a destinului
  • Iubirea ca pasiune malefica
  • Iubirea ca pacat
  • Iubirea ca vis
Popa Tonea, unul din personajele principale ale acestei opere, era un preot cu frica de Dumnezeu si care avea o familie numeroasa alcatuita din sotia sa si cei cinci copii ai lui.Intr-o zi, la biserica unde slujeste vine la el jupan Traico insotit de o femeie tanara si frumoasa.
Jupan Traico era un om cinstit si de incredere ,care venise la Popa Tonea pentru a-i cere o suma de bani; Popa Tonea , care il cunostea foarte bine , nu a stat pe ganduri cand a venit vorba sa il ajute si i-a dat pe loc banii de care avea nevoie.
Intamplarea de la biserica face ca cei doi, Borivoje si Popa Tonea sa se intalneasca pentru prima oara iar intre ei se infiripa o dragoste la prima vedere.
Borivoje era o femeie tanara care se indragosteste la prima vedere de preotul Tonea;aceasta vorbea destul de greu limba romana si de aceea cu preotul Tonea se intelegea mai mult prin priviri.Cu toate acestea, prin nerostire , iubirea capata o intensitate si o noblete impresionante.
Iubirea dintre cei doi este foarte mare insa se regaseste ipostaza iubirii ca pasiune malefica care o imbolnaveste pe biata Borivoje care pana la final moare din cauza ca dragostea lor nu putea fi indeplinita. Popa Tonea, fara indoiala o iubea pe tanara Borivoje si tinea mult la ea insa familia care il astepta acasa si frica de Dumnezeu il face pe preot sa se abtina si sa nu cada in pacat.
Dupa cum spunea Umberto Eco : "Iubirea se naste din privire si se aprinde la cea dintai vedere" , putem remarca in acest text ipostaza iubirii ca vis si iubirea ca fatalitate a destinului.
Momentul unicei fericiri a celor doi a fost ultima întâlnire ,fără de păcat , cu condiţia atotdivină şi atotcurăţătoare.Acea ultima intalnire cand preotul o spovedeste pe Borivoje pe patul de moarte este groazinc de dureros atat pentru el cat si pentru ea.
Asadar , cei doi traiesc cu speranta ca in viata de apoi sa se reintalneasca si sa isi traiasca dragostea fara impedimente.



Petrişor Adriana Raluca

INOROGUL sau UNICORNUL
Inorogul, numit şi licornă sau unicorn, este un animal mitologic. Inorogul este reprezentat ca un cal alb având un corn în mijlocul frunţii. Legendele descriu acest corn ca având puteri miraculoase: vindecă bolile, curăţă răul, dă viaţă.

Unicornul sau inorogul a reprezentat, de-a lungul secolelor, un subiect în jurul căruia s-au iscat numeroase legende. Scrierile lui Aristotel, Gingis Han, Saint Thomas sau Saint Gregory reflectă faptul că aceştia considerau unicornul drept o creatură foarte reală. Dicţionarul explicativ Webster defineşte unicornul ca "un animal mitic în general descris ca având corpul şi capul unui cal, picioarele din spate ale unui cerb, coada unui leu, cu un corn in mijlocul frunţii".

external image inorog.jpg

Inorogul este un animal fantastic, întâlnit în mitologia orientală. Apar descrieri despre el in multe basme, tarot, istoria artei, ocupând un loc de seamă în folclorul tuturor popoarelor. Se întâlneşte sub următoarele denumiri: Ekasringa, Kirtnasari, Cartazon, Kirin, Wahid şi Karn, Abou Quarn, Kartkdann, etc. Se vede faptul că un mare număr din cuvintele care denumesc inorogul au aceeaşi rădăcină. Această serie de consoane este expresia cea mai înaltă a luminii, fiind legată de numele Kronos - Părintele Timpului şi al Epocii de Aur şi Apollon Karneiros - splendida strălucire a soarelui. Kronos sau Saturn corespunde celei mai înalte sfere planetare, celui de-al şaptelea cer din tradiţia indiană.

În Asia, el este numit „animalul de zăpadă” şi ia forma unei capre de angora cu un singur corn. Chinezii credeau că acest animal avea corpul unei căprioare, copitele unui cal şi coada unui bou, numindu-l "k'i-lin". Pentru ei, unicornul reprezenta înţelepciunea. De-a lungul timpului, însă, apariţia unicornului a reprezentat un fel de avertisment pe
ntru oameni. Un grup de luptători ai lui Gingis Han au raportat că au vazut un inorog, ceea ce a însemnat un semnal pentru oprirea războiului. După această înştiinţare, Mongolia a încetat planurile de bătălie. În mitologia chineză, unicornul era un animal care venea printre oameni numai cu misiuni importante. Vocea sa era deosebit de frumoasă şi se asemăna cu clinchetul armonios al clopoţeilor. Blândeţea lui era atât de mare încât îşi ridica picioarele foarte sus pentru a evita să calce pe orice vieţuitoare. Unicornul era foarte puternic, un conducător în rândul animalelor. Cu toate acestea, el trăia singur şi se credea că este imposibil de prins. Apariţia sa era interpretată ca un semn bun, iar faptul că nu a mai fost văzut de secole înseamnă că trăim într-o epocă necurată. Unicornul va apărea din nou la momentul potrivit, când bunătatea va domni iarăşi. Oamenii cred că unul dintre primii inorogi a apărut în urmă cu 5.000 de ani, iar acesta i-a divulgat împăratului Fu His secretele limbii scrise. Apoi, în anul 2697 înainte de Hristos, un alt unicorn a apărut în grădina primului strămoş al poporului chinez, împăratul Galben sau Huang Di. De aceea, acest fapt a fost văzut de împărat ca un semn că regatul său va dăinui şi că va fi paşnic. Doi unicorni au trăit în timpul domniei împăratului Yao, al patrulea din cei cinci împăraţi care au condus ţara în urmă cu 4.000 de ani.

Istoricii bisericeşti au găsit picturi care Îl înfăţişează pe Dumnezeu dând nume animalelor, iar în fruntea tuturor perechilor de animale se află un inorog. În Bibliile ilustrate, acest animal misterios apare între Adam si Eva, iar cornul său este îndreptat către arborele Binelui şi Răului. Se spune că inorogul îşi datorează forţa miraculoasă unei călătorii pe care o face o dată pe an spre gradina apelor Paradisului, unde consuma plante magice, dătătoare de viaţa. Sfântul Ambrozie spunea că „originea unui unicorn este un mister asemeni naşterii lui Iisus”. Pe timpul Potopului el a fost cel care a salvat Arca, legând-o si tăagând-o cu cornul său imens, salvând umanitatea, animalele şi plantele de la o distrugere totală.

Unicornul este întâlnit şi în izvoarele istorice ale Greciei. Prima descriere a unicornului apare la medicul grec Ctesias din Cnidas, care a plecat să viziteze curtea regelui Darius al II-lea al Persiei. La întoarcere, el a scris lucrările Istoria Persiei şi Indica, în care vorbeşte despre unicorn, confundându-l cu măgarul sălbatic. Iată ce scrie Ctesias despre unicorni: “…măgari sălbatici, la fel de mari cum sunt caii, sau chiar mai mari. Corpul lor este alb, capul roşu-închis, iar ochii albastru-închis. Ei au un corn in mijlocul frunţii, de circa un cubit lungime [45 cm ]; baza cornului este imaculat de albă…partea de sus ascuţită şi stacojie, iar porţiunea de mijloc e ne
agră. Cei care beau din aceste coarne, transformate în pahare, nu se vor îmbolnăvi, se spune, nici de convulsii, nici de boli care să-i doboare de pe picioare. Acest animal este extrem de iute şi de puternic, aşa încât nici un animal, nici cal, nici altul, nu îl poate ajunge. Exista o singură cale de a îl captura, nu prin vânătoare, ci în felul următor: când îşi conduce mânjii la păscut, şi este împresurat de călăreţi, el refuza să fugă, protejându-şi în acest fel mânzul. El se lupta cu vârful cornului: loveşte, muşcă şi dă cu o forţă cumplită, atât în cai cât şi în oameni: dar cade sub loviturile săgeţilor şi ale suliţelor, pentru că nu poate fi capturat viu.”. La muzeul Pince din Angers există un vas, din secolul al IV-lea î.d.C., decorat cu un inorog şi o urnă pe care e pictat un taur cu un singur corn. Astfel de animale apar şi pe anumite monede greceşti. Se spune că regele Pericle a primit în dar un inorog crescut de un păstor din nordul ţării. Fiind atât de rar în acele ţinuturi, animalul a devenit ajutorul cel mai de preţ al regelui atunci când pleca la vanătoare sau la războaie. În ţinuturile asiatice, locuitorii pretind că făpturile cu un singur corn sunt destul de răspândite. Părintele Huc afirma faptul că inorogul a existat cu adevarat in Tibet.

Nu se ştie cu siguranţă dacă inorogul a existat sau nu, dar povesitri despre el au existat în toate colţurile lumii. Unele poveşti vorbesc despre unicorn ca despre o fiinţă cu puteri miraculoase, invizibilă şi cu posibilitatea de a se ascunde de privirea oamenilor, dispărând ca prin minune în pădurile întunecoase. În epoca medievală, inorogul este reprezentarea puterii, dar şi a purităţii. Prin cornul său unic, inorogul reprezintă săgeata dreptăţii, raza solară, sabia lui Dumnezeu.


external image 4.jpg
















Personalităţi,exemple,modele
Isus din copilărie de Vasile Voiculescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Voiculescu

Una dintre poeziile lui Vasile Voiculescu care mi-a plăcut este :
În Grădina Ghetsimani
Iisus lupta cu soarta şi nu primea paharul…
Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea îtruna.
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
Şi-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna.

O mâna nendurată, ţinând grozava cupă,
Se coboară-miindu-l şi i-o ducea la gură…
Şi-o sete uriaşă stă sufletul să-i rupă…
Dar nu voia s-atingă infama băutură.

În apa ei verzuie jucau sterlici de miere
Şi sub veninul groaznic simţea că e dulceaţă…
Dar fălcile-nclestându-şi, cu ultima putere
Bătându-se cu moartea, uitase de viaţă!

Deasupra fără tihnă, se frământau măslinii,
Păreau că vor să fugă din loc, să nu-l mai vadă…
Treceau bătăi de aripi prin vraiştea grădinii
Şi uliii de seară dau roate dupa pradă.


//**http://art-zone.ro/poezii/vasile_voiculescu/mantuire.html**//

//**http://art-zone.ro/poezii/vasile_voiculescu/doamne.html**//

Mihai Eminescu: http://www.mihaieminescu.eu/