"Mai bine o dragoste pierduta decat una neavuta"- Mircea Eliade

"Dragostea:Sentiment care vine in galop si dispare in varful picioarelor." - Tudor Musatescu
"Un indragostit este iubit de toata omenirea." - Ralph Waldo Emerson


Iubirea
10.jpg

http://www.mihaieminescu.ro/scrisori/vmicle.htm
http://ro.wikipedia.org/wiki/Romeo_%C5%9Fi_Julieta

http://wapedia.mobi/en/Gala_Galaction
http://referate.3k.ro/de-la-noi-la-cladova/
http://www.romlit.ro/gala_galaction


rem-galaction-ok1.jpg



« De la noi la Cladova »
De Gala Galaction
( Ipostaze ale iubirii)


Gala Galaction este unul din prozatorii însemnaţi ai literaturii romîne şi în viaţa spirituală.
Nuvela « De la noi la Cladova » este o operă epică. Tema nuvelei este iubirea, o iubire interzisă declanşatoare de evenimente.
In opera literară « De la noi la Cladova » tema iubirii se evidenţiază prin mai multe ipostaze : iubirea ca miracol, iubirea ca fatalitate a destinului, iubirea ca pasiune malefică, iubirea ca pacat şi iubirea ca vis.
Această succesiune de ipostaze ale iubirii croiesc o poveste de dragoste sensibilă si nemarginită.
Ca primă etapă a iubirii este iubirea ca fatalitate a destinului caracterizată de prima intalnire a lui Popa Tonea cu Borivoje din duminica Tomii. Jupan Traico, vechi prieten a lui Popa Tonea vine la acesta sa ii ceara nişte bani imprumut. Jupan Traico este insoţit de tanăra lui soţie, Borivoje, de a carei frumuseţe, Popa Tonea nu poate sa treacă, fara sa o observe. « .. Popa Tonea a observat-o bine, şi o putere superioară a coborat in inimia-i apăsand-o cu farmec » ; « a fost şi pentru Popa Tonea, şi pentru ea un ceas deopotrivă de nenorocit si de ars de fulgerile sorţii ». Această intalnire neprevăzută reprezintă iubirea ca miracol.
Popa Tonea, era iubit de săteni, care ii ascultau sfatu şi il urmau intru-totul. Credinţa desartă că, întalnindu-te cu un preot, dimineaţa , iţi va merge rau în ziua aceea, murise printre cei care trăiau in preajma acestui preot. Datoriile preoţeşti si le indeplinea cu cea mai mare luare-aminte şi cu cea mai aleasa concentrare. Preotesa era credincioasă, o femeie simplă si harnică. Popa Tonea avea cinci copii pe care îi educase foarte bine. Iubirea între Popa Tonea si Borivoje era un păcat deoarece el avea o răspundere faţa de cele sfinte şi familia lui iar ea era proaspat casatorită.
Dorind atat să işi recapete banii cat şi sa o intalnească pe Borivoje, Popa Tonea se hotărăşte sa treaca Dunarea. Jupan Traico nu era acasă ceea ce le permitea lui Popa Tonea şi Borivoje sa vorbească in linişte. Le era foarte greu sa se inţeleagă deoarece Borivoje vorbea sarbeşte. Cu toate acestea Popa Tonea reuşeşte să ii explice lu Borivoje ca iubirea lor era un « mare păcat » .
Iubirea lor ca pasiune malefica are un sfarsit tragic. Incărcată de iubirea ce i-o poarta lui Popa Tonea, Borivoje cedează si trece in nefiinţa.
Aceste etape incheagă in opera literara « De la noi la Cladova » o iubire neacceptată cu un final tragic.



Sirenă

external image sirene3.jpg

external image C:%5CDOCUME%7E1%5CElev%5CLOCALS%7E1%5CTemp%5Cmsohtml1%5C01%5Cclip_image001.jpg
Sirena este o fiinţă fabuloasă, din mitologia greacă, cu aspect de femeie, cu picioare şi aripi de pasăre, mai târziu cu coadă de peşte, care, prin cântecele ei, ademenea pe corăbieri în locuri primejdioase, unde aceştia îşi găseau moartea.
O legendă spunea că sirenele nu au voie decât la vârsta de 18 ani să iasă la suprafaţa apei. Ele călăresc pe cai de mare. Ultima menţiune documentară privind existenţa unor fiinţe jumătate peşte jumătate om, numite sirene, este în Odiseea lui Homer. Sirenele erau de obicei trei la număr, jumătate femei, jumătate păsări (sau peşti). Aveau voci minunate şi prin cântecul lor, atrăgeau marinarii, care, pentru a le auzi cât mai de-aproape, ajungeau să-şi sfărâme corăbiile de stânci. Ulise ar fi păţit la fel, dar, povăţuit de vrăjitoarea Circe, s-a legat de catargul corabiei, iar tovarăşii lui şi-au astupat urechiile cu ceară pentru a nu mai auzi cântecul sirenelor.
external image Sirene.jpg

Creaturi cu bust de femeie de la talie în jos cu o coadă lungă de peşte .Ele puteau sa mânânce foarte mult dar nu se îngrăşau deoarece aveau un motabolism acvatic .Ele aveu case făcute din scoici şi alte vase scufundate . Se spune că aceste fiinţe sunt sufletele femeilor care au murit lângă lacuri sau mări sau au murit inecate ,după ce viaţa de sirenă s-a scurs ele se transformă in fiinţe mai frumoase şi se dezvoltă, le cresc aripi de puf şi zboară spre cer in căutarea unui brav bărbat pe care sa îl bântuie toată viaţa acestuia .


(http://ro.wikipedia.org/wiki/Siren%C4%83)


external image SHMZINCHKQCAJMFTFTY.jpg







În Odiseea lui Homer a fost prima menţiune documentară despre existenţa unor fiinţe jumătate om şi jumătate peşte, numite sirene. Aceste legende se bucură de o mare credibilitate la popoarele scandinave şi la cele de pe coasta Adriaticii. Dar nu numai legendele ci şi câteva documente medievale atesta contactul şi chiar capturarea unor astfel de fiinţe. Nici navigatorii arabi şi nici popoarele Indochinei nu erau straine de aşa ceva.


De curând insă, zoologii americani au fost confruntaţi cu rapoarte ciudate venite din Papua-Noua Guinee, rapoarte a căror calitate şi credibilitate era greu de contestat. Antropologul Ray Wagner de la Universitatea din Virginia a strâns sute de mărturii ale papuaşilor, care afirmă că au văzut aşa-numiţii "oameni ai mării", fiinţe cu capete şi torsuri umane, jumătatea inferioară a corpului terminată cu o inotătoare caudală asemănătoare cu a delfinilor. Un papuas bătrân povestea că o astfel de femela prinsă in plasele de pescuit avea pielea deschisă la culoare, aproape albă, părul lung, negru, cu figurile la fel ca ale oamenilor, cu excepţia gurii care pareă ciudată, cu buze drepte şi subţiri. Deci, sirene... Aceste fiinţe, pe care triburile barok şi nakela le-au botezat Ri, manâncă peşti mici, respiră ca orice mamifer şi nu au fost auziţi vorbind, deşi pescarii işi aminteau de strigătele aproape umane scoase de o femelă măcelărită pentru a-i vinde carnea.
In 1983 biologul Ray Mackal de la Universitatea din Chicago afirmă ca "O sirena adevărată - jumătate om si jumătate peşte - este o imposibilitate genetică. Dar aceste creaturi pot fi o specie necunoscută de sireniene (grup de mamifere care include dugongii şi lamantinii). S-ar putea chiar ca Ri să fie un grup humanoid rezultat in urma unor defecţiuni genetice". Antropologul Ray Wagner considera ca "din punct de vedere anatomic şi evoluţionist, aceşti Ri sunt o problemă, dar autenticitatea rapoartelor este dificil de contestat".

Savanţii francezi şi britanici afirmă că aceste fiinţe aparţin de fapt unor specii de mamifere marine numite dugongi şi lamantini, a căror bust prezintă glande mamare proeminente şi o coadă sub forma acelor asemănătoare delfinilor.
Dupa acest verdict dat de stiinta, sirenele au fost aproape uitate.external image sirene.jpg


O expediţie făcută de specialişti în 1983 a descoperit numeroase specii de peşti. Auzindu-i pe băştinaşi povestind despre Ri, specialiştii le-au arătat imagini ale unor lamantini şi dugongi ce trăiau în apele Australiei şi Noii Guinee, dar triburile cunoşteau aceste fiinţe şi le deosebeau de cele pe care le numeau Ri. Localnicii deosebeau clar delfinii şi dugongii de ceea ce numeau ei "oamenii din mare". În una din zile specialiştii au avut ocazia să vadă la depărtare o astfel de fiinţa, ba chiar să o fotografieze. În toate acele zile, tot ce au putut aduna au fost câteva observaţii incomplete efectuate de la distanţe mari şi două fotografii neconcludente, una infăţişând o inotătoare caudală si cealaltă un corp zvelt arcuindu-se la suprafaţa apei. Înainte de plecare localnicii le-au mai semnalat o astfel de apariţie la mare depărtare in apele golfului, dar tot ce au văzut a fost o spinare lucioasă dar aparent plata, nu rotundă ca cea a delfinilor.
Poate că aceşti Ri sunt accidente genetice, poate că sunt rezultatul vreunei experienţe genetice făcute de cine ştie cine, poate ca sunt pur şi simplu doar nişte mamifere.




(http://www.firicelciarnau.ro/mistere-oameni-sirene.php)







Personalităţi, exemple, modele


Isus din copilarie
de Vasile Voiculescu




Poezii preferate

http://poeziisiversuri.com/vasile-voiculescu/rugaciunea-3.html
http://poeziisiversuri.com/vasile-voiculescu/in-gradina-ghetsemani.html
http://poeziisiversuri.com/vasile-voiculescu/sonet-4.html