PERSONALITĂŢI,EXEMPLE,MODELE
Isus din copilarie
de Vasile Voiculescu

Vasile Voiculescu



external image image.php?u=159&dateline=1178416866Iubirea, frumusetea din suflet external image image.php?u=159&dateline=1178416866
external image kissyc1.jpg


Iubirea este un fum făcut din arborii suspinelor. Purificată, e un foc în ochii celor ce se iubesc. Tulburată, este o mare hrănită cu lacrimile celor ce se îndrăgesc. Şi încă ce mai e? E nebunia cea mai înţeleaptă, fierea ce înăbuşă, dulceaţa ce ne mantuie.(William Shakespeare)
Iubirea este suprema lege a universului: lege misterioasă care guvernează şi orânduieşte totul, de la atomul neînsufleţit până la fiinţele raţionale: de la ea pleacă şi spre ea converg, ca spre un centru de irezistibilă atracţie, toate gândurile şi acţiunile noastre. (Gustavo Adolfo Becquer)
external image 31.jpg










Sirenele – adevăr sau legendă





Lumea fascinantă a apelor şi atracţia permanentă a vieţuitoarelor adâncurilor albastre ,pentru noi,oamenii au fost mereu un mister. Există poveşti,basme şi legende care ne introduc intr-o minunată lume a sirenelor. Acestea, în ciuda controverselor privind autenticitatea lor, au stârnit un viu interes. Dar să vedem ce sunt de fapt sirenele şi ce ştim despre ele…
Aşadar, Sirena,este o fiinţă fabuloasă, din mitologia greacă, cu aspect de femeie,cu o infatisare aparte,avand corpul corpul jumătate om, jumătate peşte, care, prin cântecele ei, ademenea pe corăbieri în locuri primejdioase, unde aceştia îşi găseau moartea.
În Siria, cu 3000 de ani in urmă, se vorbea despre Atargata, mama reginei Semiramida. Zeiţa Atagarta era îndragostită de un păstor, muritor de rând, pe care însă l-a ucis. Ruşinată, a sărit intr-un lac, pentru a lua forma unui peşte, dar apele nu au primit făptura divină. Primele reprezentări o arătau ca fiind un peşte cu cap şi picioare de om. În acest caz, Sirena apărea ca o făptura divină ca origine, dar care a preluat partea de rău, deci natura umană . în legendele din Marea Britanie, Sirenele erau văzute ca fiinţe care aduc dezastrul sau provoacă nenorociri. Unele poveşti le descriu ca fiind gigantice şi urâte. De obicei , Sirenele erau privite ca femei , această asociere fiind încurajată şi de credinţa religioasă (care spunea că femeia aduce nenorociri, ea fiind şi cea care l-a tentat pe primul bărbat, Adam, să mănânce din pomul cunoaşterii, ceea ce a dus la alungarea oamenilor din Rai). În unele culturi europene, Sirenele erau văzute ca fiinţe care îndeplineau unele dorinţe ale trecătorilor. Se spune, de asemenea, că uneori sirena este cea care îi ajută pe vânătorii de balene :ea adoarme enormul animal şi astfel acesta nu îi mai aude venind pe marinari. Este cunoscut cazul sirenei dintr-un golfuleţ din Bretania, care îşi petrecea zilele cântând. Ele sunt şi generoase: dacă observă naufragiaţi eşuaţi pe stânci după furtună, îi îngrijesc cu atenţie, şi la nevoie, cu un semnal ,cheamă şi alte sirene pentru a-i aduce la mal.
În mitologia populară românească ,Sirenele se mai numesc şi Faraoni. Se spune că se nasc din oamenii răi, blestemaţi de părinţi. Sirenele locuiesc în mare. Ele stau ascunse timp de şase zile, cât marea este furioasă, dar sâmbăta, când ea se odihneşte sirenele ies la suprafaţă.În locul unde apăreau, marea se colora în dungi roşii, galbene şi albastre. Sirenele se adunau mai multe la un loc şi începeau să cânte frumos. Din aceste părţi ale pământului ne vin nouă cântecele, iar oamenii buni care le aud, le transmit mai departe. Sirenele erau dispreţuite de oameni pentru că nu puteau da naştere urmaşilor. O veche reprezentare a Sirenei se afla pe paftaua de aur de la Curtea de Argeş (secolul al XIV – lea), ea reprezentând,aici dragostea.
external image ARH_7300100_101-1.jpg
Sirenele sunt prezente si in literatura ,dupa cum avem :
n Odiseea lui Homer a fost menţionată prima dată existenţa acestor fiinţe .În această scriere ne este prezentată întâmplarea lui Ulise , asemanatoare cu cea a nenumaratelor victime a sirenelor,in special marinarii.Acestia erau atrasi de aceste fiinte ,si pentru a le auzi ct mai de-aproape cantecul , ajungeau să-şi sfărme corabiile de stnci. Ulisse ar fi păţit la fel, dar, povăţuit de vrăjitoarea Circe, recurge la o strategie: el se leagă de catrg, iar tovarăşii lui işi astupă urechile cu ceară pentru a nu fi fermecaţi de vovea fermecatoare a sirenelor.
Sirenele au influenţat foarte multe culturi, poate cel mai cunoscut exemplu fiind povestea scrisa de Hans Christian Andersen, „Mica Sirena“. Andersen a fost cel care a spus povestea unei Sirene care se indrăgosteşte de un om . Bărbatul era un prinţ, care se lasa vrajit de vocea Micii sirene. Ea nu poate ajunge la el, pentru că nu poate supravieţui în afara apei, dar este hotărâtă să îl întâlnească . Mica Sirena apelează la o vrăjitoare din adâncuri, care îi dă o porţiune. Cu ajutorul acesteia, Sirena poate deveni om pentru trei zile, dar trebuie să renunţe la vocea de care se îndragostise prinţul. Andersen arată dorinţa unei Sirene de a trăi printre oameni, dar şi sacrificiile pe care este dispusă să le facă pentru a obţine acest lucru. De la această operă, un val întreg de animaţii, jucării şi desene ale Micii Sirene au apărut în întreaga lume. Sirene apar şi în nuvela „Peter Pan“, dar şi în populara serie Harry Potter.
external image wall-little-mermaid-1.jpg external image pan014.gif
În cartea Legendele Mării, Jean Merrien povesteşte o întâmplare petrecută în Bahamas în 1896: „La data de 31 martie , ora 8 dimineaţa, şapte oameni din echipajul vaporului se îndreaptă, la bordul unei şalupe, spre un golf micuţ pentru a pescui. În acest timp au vazut apărând, la câţiva metri de bordul şalupei, o femeie nudă, având jumătate de corp deasupra apei. Uimirea de care au fost cuprinşi marinarii nu putea fi descrisă. Oprindu-se, aşteptau ca minunata femeie acvatică să se mişte pentru a putea înţelege ce fel de fiinţă este şi a lua astfel o decizie. Aceasta, deloc intimidată, a ieşit din apă şi marinarii au putut să-i admire corpul absolut perfect. Era o sirenă de o mare frumuseţe, cu nimic mai prejos decât cele mai atrăgătoare femei. Cu părul albastru ce îi flutura pe umeri, cu mâini graţioase, ea îşi exprima surpriza de a vedea oameni scoţând mici ţipete ascuţite. Partea inferioară a trupului, care acum se vedea ieşind din apă, se termina cu o coadă lungă şi bifurcată.

Un marinar i-a aruncat o portocală, iar ea a prins-o cu ţipete de bucurie, a dus-o cu ambele mâini la gură, arătându-şi dinţii superbi şi a mâncat-o repede cu tot cu coajă. Căpitanul ambarcaţiunii a dat ordin să se vâslească spre sirenă, iar ea s-a scufundat în apă pentru a apărea apoi în spatele şalupei. I s-au aruncat şi alte portocale, pe care le-a prins şi le-a mâncat încântată. Dar de îndată ce încercau să se apropie mai mult de ea, dispărea în apă.

Atunci unul dintre marinari s-a aruncat în apă şi a înotat spre ea. Sirena, mult mai bună înotătoare, s-a învârtit în jurul lui în joacă, apărând şi dispărând, până când căpitanul a tras un glonţ care o făcu să dispară definitiv, probabil fiind rănită. Acest căpitan trebuie să fi fost, ca mulţi oameni ai mării, superstiţios, căci pentru ei a vedea o sirenă nu este un semn bun.”
Există şi Sirene care au abilitatea de a acorda puteri magice, dar de obicei este un preţ mare de plătit pentru asta .În ,,Povestea lui Lotey şi Sirena", Lotey ,un pescar găseşte o sirenă pe ţărm în timp ce se plimba pe plajă. El o ajută să ajungă înapoi în mare şi ea îi oferă îndeplinirea a trei dorinţe. El alege puterea de a desface vrăji, puterea de a supune spirite pentru binele colectiv şi ca aceste puteri să treacă de la el la urmaşii lui .Ea îi îndeplineşte dorinţele dar aproape îl trage în apă; doar fluturând un stilet înaintea ei (creaturile supranaturale sunt de obicei îngrozite de fier) il lasă din strânsoare. După nouă ani în care şi-a folosit puterile, sirena se întoarce după el şi îl ia în adâncuri. De atunci ,la fiecare nouă ani ,unul din descendenţii lui s-a spus că a pierit pe mare.
Nu doar povestitorii au fost atraşi însă de Sirene, acestea atrăgând atenţia cercetătorilor din întreaga lume.
Savanţii francezi şi britanici spun că aceste fiinţe aparţin de fapt unor specii de mamifere marine numite dugongi şi lamantini, al căror trup se aseamănă cu cel al femeilor şi au o coada sub forma celei asemănătoare delfinilor.
De curând insă, zoologii americani au fost confruntaţi cu rapoarte ciudate venite din Papua-Noua Guinee, rapoarte a căror calitate şi credibilitate era greu de contrazis. Antropologul Ray Wagner de la Universitatea din Virginia a strâns sute de mărturii ale papuaşilor, care afirmă că au vazut aşa-numiţii "oameni ai mării", fiinţe cu capete umane, jumătatea inferioară a corpului terminată cu o coadă asemănătoare cu a delfinilor. Un papuaş bătrân povestea că o astfel de femelă prinsă în plasele de pescuit avea pielea deschisă la culoare, aproape albă, părul lung, negru, cu chipul la fel ca al oamenilor, cu excepţia gurii care părea ciudataă, având buze drepte şi subţiri. Aceste fiinţe, pe care triburile barok şi nakela le-au botezat Ri, mănâncă peşti mici, respiră ca orice mamifer şi nu au fost auzite vorbind, deşi pescarii îşi aminteau de strigătele aproape umane. Poate că aceste Ri sunt ,,accidente ale naturii', poate că sunt rezultatul vreunei experienţe făcute de cine ştie cine, sau poate că sunt pur şi simplu doar nişte mamifere.
De asemenea ,în anul 1967, pasagerii vaporului BC Ferry au declarat că au putut vedea o Sirena la trecătoarea Georgia. Ei au descris-o ca fiind o femeie cu părul blond, stând pe o piatră şi mâncând un somon.

Dar există şi mărturii recente care se adaugă acestei istorii încă neelucidate. După tsunami-ul catastrofic din decembrie 2004, au existat nenumărate relatări şi fotografii despre apariţii ale unor sirene. Acestea, în ciuda controverselor privind autenticitatea lor, au stârnit un viu interes.
Dincolo de toate mărturiile, o întrebare rămâne totuşi fără răspuns: de ce este acest mit al sirenelor atât de puternic? Pe ce se sprijină el?După cum văzut ,oamenii de ştiinţă cred şi astăzi că „femeile mării” au fost mult timp confundate cu focile sau lamantinii, ce au lungimea de trei sau patru metri, specii care au sânii comparabili cu cei ai femeilor. În sfârşit, este mai puţin important de unde vin aceste frumoase înotătoare cu părul lung! Să ni le imaginăm în Marea Neagră, apropiindu-se vara de ţărm, senzuale, surâzâtoare, un pic deranjate de păcură şi de valurile poluate, dar întotdeauna gata să revină pentru a înfrumuseţa visurile bărbaţilor cu adevărat liberi, care iubesc marea şi secretele ei nesfârşite....

external image sirena.jpgexternal image Sirene9.jpg