B/L/U/E L/O/V/E

Iubirea este viata...daca iti lispseste iubire...iti lipseste viata.
View Image
View Image



http://www.clopotel.ro/enciclopedia/Scriitori_Romani_Gala_Galaction-197.html
http://www.referatele.net/referate~iubirea+de+la+noi+la+cladova.html



lectie_de_iubire.jpg
A cunoaşte. A iubi
Înc-o dată, iar şi iară
a cunoaşte-nseamnă iarnă
a iubi e primăvară
.

A iubi - aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi - aceasta vine
tare de departe-n tine.
A cunoaşte. A iubi.external image return.jpg
Care-i drumul? Ce te-ndeamnă?
A cunoaşte - ce înseamnă?
A iubi - de ce ţi-e teamă?
printre flori şi-n mare iarbă?
Printre flori şi-n mare iarbă,
patimă fără păcate
ne răstoarnă-n infinit,
cu rumoare şi ardoare
de albine re-ncarnate.
Înc-odată, iar şi iară,
a iubi e primavară.
( Lucian Blaga)



Gif - Picture for Me
Gif - Picture for Me
Iubirea este suprema lege a universului: lege misterioasă care guvernează şi orânduieşte totul, de la atomul neînsufleţit până la fiinţele raţionale: de la ea pleacă şi spre ea converg, ca spre un centru de irezistibilă atracţie, toate gândurile şi acţiunile noastre.
(definiţie de Gustavo Adolfo Becquer)



Cât timp iubeşti, ierţi...


Iubirea nu este ceea ce crezi tu; nu este această vio­lentă năzuinţă a tuturor simţurilor către o făptură vie; este aspi­raţia sfântă către necunoscut a celei mai subtile părţi din sufle­tul nostru. (//definiţie// de //George Sand// în //Lelia//)

<Fantastic>

NOTA 10
Fantasticul e o categorie estetică fondată pe un contract de ficţiune, ce narează intruziunea supranaturalului într-un cadru realist, altfel spus, apariţia unor fapte inexplicabile (cel puţin din punctul de vedere teoretic) într-un context familiar cititorului.
unicorn.jpg

Inorogul/Licorna/Unicornul
Inorogul, numit şi licornă sau unicorn, este un animal mitologic. Inorogul este reprezentat ca un cal alb având un corn în mijlocul frunţii. Legendele descriu acest corn ca având puteri miraculoase: vindecă bolile, curăţă răul, dă viaţă.Unicornul sau inorogul a reprezentat, de-a lungul secolelor, un subiect in jurul caruia s-au iscat numeroase legende. Scrierile lui Aristotel, Gingis Han, Saint Thomas sau Saint Gregory reflectă faptul că aceştia considerau unicornul drept o creatură foarte reală. Dicţionarul explicativ Webster defineşte unicornul ca "un animal mitic în general descris ca având corpul şi capul unui cal, picioarele din spate ale unui cerb, coada unui leu, cu un corn in mijlocul fruntii". Inorogul este un animal fantastic, întâlnit in mitologia orientală. Apar descrieri despre el in multe basme, istoria artei, ocupând un loc de seama în folclorul tuturor popoarelor. Se întâlneşte sub următoarele denumiri: Ekasringa, Kirtnasari, Cartazon, Kirin, Wahid şi Karn, Abou Quarn, Kartkdann, etc.
Se vede faptul că un mare număr din cuvintele care denumesc inorogul au aceeaşi rădăcina krn. Aceasta serie de consoane este expresia cea mai înalta a luminii, fiind legat de numele Kronos - Părintele Timpului şi al Epocii de Aur şi Apollon Karneiros - splendida strălucire a soarelui. Kronos sau Saturn corespunde celei mai înalte sfere planetare, celui de-al şaptelea cer din tradiţia indiană.Istoricii bisericeşti au găsit picturi care Îl infăţişează pe Dumnezeu dând nume animalelor, iar în fruntea tuturor perechilor de animale se află un inorog. În Bibliile ilustrate, acest animal misterios apare între Adam şi Eva, iar cornul sau este indreptat catre arborele Binelui si Raului. Se spune ca inorogul îşi datorează forta miraculoasă unei călătorii pe care o face o dată pe an spre grădina apelor Paradisului, unde consuma plante magice, datatoare de viaţă. Sfântul Ambrozie spunea ca „originea unui unicorn este un mister asemeni naşterii lui Iisus”. Pe timpul Potopului el a fost cel care a salvat Arca, legând-o şi trăgând-o cu cornul său imens, salvând umanitatea, animalele şi plantele de la o distrugere totală.Nu se ştie cu siguranţa dacă inorogul a existat sau nu, dar povesiri despre el au existat in toate colţurile lumii.

Unele poveşti vorbesc despre unicorn ca despre o fiinţa cu puteri miraculoase, invizibilă si cu posibilitatea de a se ascunde de privirea oamenilor, dispărând ca prin minune in pădurile întunecoase. În epoca medievală, inorogul este reprezentarea puterii, dar şi a purităţii. Prin cornul sau unic, inorogul reprezinta săgeata dreptaţii, raza solara, sabia lui Dumnezeu.

unicorn_-9839.jpg

Unicornul este intâlnit şi in izvoarele istorice ale Greciei. Prima descriere a unicornului apare la medicul grec Ctesias din Cnidas, care a plecat sa viziteze curtea regelui Darius al II-lea al Persiei. La intoarcere, el a scris lucrările Istoria Persiei si Indica, in care vorbeşte despre unicorn, confundându-l cu măgarul salbatic. Iata ce scrie Ctesias despre unicorni: “…măgari sălbatici, la fel de mari cum sunt caii, sau chiar mai mari. Corpul lor este alb, capul roşu-inchis, iar ochii albastru-inchis. Ei au un corn in mijlocul frunţii, de circa un cubit lungime [45 cm ]; baza cornului este imaculat de albă…partea de sus ascuţită , iar porţiunea de mijloc e neagră. Cei care beau din aceste coarne, transformate în pahare,se spune că nu se vor îmbolnăvi, nici de convulsii, nici de boli care să-i doboare de pe picioare.Unicornul este in general o fiinţă singuratică, desi unele basme vorbesc despre grupuri de inorogi care aleargă împreună şi se adapa din raurile învolburate ale pădurilor.

Alte poveşti ne asigură ca inorogii se nasc din valurile mării si ies adesea sa alerge şi să se joace pe plaja insorită. In legendele arabe, unicornul apare din mijlocul nisipurilor deşertului si se apropie doar de copiii singuri, adoarme o vreme lângă ei şi apoi dispare din nou.

Ultimul Inorog...Gavriil Stiharu


Lumea lui devenise ireală,
atât de transparentă, încât privirea trecea
de-a lungul râului până la izvoare.
Lumina fermecată se împrăştia pretutindeni
şi vietăţile pădurii se adăpau din ea, adulmecând veşnicia.
Un vas aurit,
brodat cu lacrimi şi aştri,
era purtat în fiecare zi de umerii fecioarei
şi aşezat la picioarele lui...

La marginea pământului, cerul aplecat
îşi scutura aştrii –
fluturi ireali în fluvii roşiatici.

La capătul basmului dinaintea zorilor,
Inorogul murea –
întinderea aripilor creştea lumină.
Trunchiul era frânt la mijloc
şi ţipătul fecioarei,
în zbor de pasăre, lovindu-şi tâmplele,
se auzea până în lumea pământenilor.
Venea să-l întâmpine în veşnicie
mugetul zimbrului
mai-marele cirezilor,
coarnele lui –
două braţe ale aceluiaşi trunchi.
Pe trepte templului, fecioara îngenuncheată
implora moartea.



PERSONALITĂŢI, EXEMPLE, MODELE Vasile Voiculescu




Vasile Voiculescu (n. 27 noiembrie 1884, Pârscov, Buzău, România - d. 26 aprilie 1963, Bucureşti, România), a fost un medic, poet, prozator şi dramaturg român.
La poarta paradisului pierdut
__%5CClienti%5Cproduct_images%5C34_578.jpg
Azi am trecut s-o vad, înstrăinată,
Grădina-n care-o vară ne-am iubit ...
Podoaba-n zdrenţe-i spânzură uscată,
Rugini a prins frunzişul răvăşit,
Iar parcul, raiul nostru de-altădată,
Cu ziduri alţii azi l-au ocolit.

E ceasul vechi al dragostei, e seară,
Şi, dând să intru, stau înfiorat:
Înaltul plop la porţi m-aşteaptă iară,
Dar toamna purpurie l-a schimbat
În galben stâlp pâlpâitor de pară,
Ce freamătă, de vânturi zbuciumat.

Şi-n vijelia ce sa-ncins să-l bată,
Aprinsul plop acolo mi-a părut
Că-i sabia de foc neandurată
Pe care Heruvimul nevăzut
O flutura spre lumea blestemată
La Poarta Paradisului pierdut
.




Arhaicul catre care tinde constant poezia sa il face sa îndrăgească tot ce a fost creat de mana lui Dumnezeu si pastrat astfel. Ancorarea permanenta in mit, in credinta nu supara. Imaginile ingerilor, prezente in toata lirica poetului nu pledeaza pentru incadrarea sa in sfera ortodoxismului dar ortodoxismul lui V. Voiculescu este anterior aceluia al Gandirii (G. Calinescu). S-a remarcat ca in poezia lui Vasile Voiculescu apar ingeri profani, ba chiar lascivi, uneori, redusi la simple elemente de decor. Ingerii sunt dematerializati pana la abstractizare, uneori ramanand simple nume. Dimitrie Micu observa ca apartenenta la tagma angelica nu este intotdeauna realitate, ea fiind aspiratie virtualmente, sau ingerete asa cum apare in Inger amanat: Coborat pe line aripi de suspine, / La un loc cu viermii, lin sa nu-I destepte, / Se-ntoarce-n carne, alte vremi s-astepte, /Alba ingeret inchegata-n tine! Nu numai prezenta ingerilor evoca sentimentul religios, ci si unele poetizari ale multor pagini din biblie: Iisus pe ape, Pregatire de cina, Cina cea de taina. In general, poezia de inspiratie religioasa a lui Vasile Voiculescu acuza cerebralitatea si meditatiile.
Un usor fir arghezian transpare in Asteptare sub cortul pustiei, Plangere catre heruvim. Imagini cu ingeri aparusera si in volumul Din tara zimbrului: Cand vine clipa Domnului / Acum in vremea-nfrangerii / Te pleaca Maicii – Domnului / Sa ne trimita ingerii. In Parga ne intampina Ingerul Nadejdii, heruvimul nevazut cu sabia de foc de la poarta Paradisului, un inger groaznic si Ingerul cel mare – moartea. In Poeme cu Ingeri schimbarea de stil este vizibila: ingerii prezentati de Voiculescu chiar din primele poezii devin acum niste locuitori ai satelor si ai campurilor (N. Manolescu).
Numai in Poeme cu ingeri, Vasile Voiculescu izbeste cu acea nota care-i da originalitatea, punandu-l de altfel intr-un grup de poeti pentru care ingerul este un instrument mitologic elementar. Acum poetul este ortodoxist, traditionalist si continua alaturi de Blaga cantarea jelei metafizice (G. Calinescu). Universul spiritual romanesc se prelungeste in ingeri, infiorate plasmuiri ale unui misterios fluid subteran.
Temele religioase (Nasterea, prezentarea magilor, moartea lui Iisus) abunda in lirica poetului culminand cu elanul mistic din Pasarea lui Dumnezeu: Un vultur are cuib in mine / Il simt cum falfaie mereu / Si vulturul, precum stiti bine / E pasarea lui Dumnezeu. G. Calinescu observa demitizarea ingerilor care seamana in brazde samanta poeziei: Cereasca floare, alba, stralucita / Cu bland miros de rai e Poezia? / Samanta ei de ingeri e zvarlita / Si brazda calda-i e copilaria. Ipostaza de crestin convins ca cerul nu poate fi uimit ii sugereaza imagini de un monumental serafic: Soarele a navalit inlauntrul meu / Si cu el odata. / Lumea toata… / Ingerul luminator a zburat aiurea. Lasandu-si infipta securea: / Cocioaba sufletului de-atunci insa-i plina, / D soare, de slava si de lumina.
Universul liric al poetului n-a pastrat religiozitatea la baza structurii intime a operei. Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare in traducere imaginara ofera imagini ale unui crestinism contaminat de Platon. In Intrezariri, materia lirismului nou o da inclinatia spre jocul psihologic, spre izvoarele tulburi ale sufletului.




Mihai Eminescu


Eminescu.jpg


Mihai Eminescu (născut ca Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoşani sau Ipoteşti - d. 15 iunie 1889, Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.[1] Receptiv la marile romantisme europene de secol XVIII şi XIX, poetul şi-a asimilat viziunile poetice occidentale, creaţia sa aparţinând unui romantism târziu. Eminescu a fost activ în societatea literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.[2] A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902.[3] Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din Bucureşti. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu